Ritualul înmormântării are o semnificație aparte în toate culturile. E un labirint al cunoașterii și neștirii.
Te revitalizează, trezește, te impune să simți prin toți porii că viața în căsuța noastră, corp, este limitată.
Universul are regulile și legitățile lui.
Da, murim toți, dar fiecare cu clepsidra sa!
Se scurge și vine atunci când vine.

Deferitele culturi interpretează moartea relativ distinct asupra unor aspecte. De exemplu, noi, trăim și la acest capitol controversele suprapunerii al câtorva ritualuri antologice.

Chiar dacă dacii și-au însușit dogma religiei creștine, relativ repede și pasnic, ca pe un act firesc. Nu se prea pupă ritualul morții de-a întîmpina moartea cu bucurie, cum o făceau dacii și bocitoarele care cantă neputința omului în fața morții.

Cu cât plâng mai tare, cu atât răposatul a fost mai iubit și apreciat, devine de neînlocuit pentru cei apropiați.
Bocetul a fost preluat și suprapus, astfel, a clădit o nouă axiomă a percepției asupra morții.
O dramă de multe ori înscenată.

Înmormântarea are și un alt aspect: Reuniunea familiei mari.
Întâlnirea cu toți acei care te-au influențat, ai copilărit.

Oameni care sunt în ADN-ul tău. Mai pe scurt, Neamurile.
Aici o poveste ia sfârșit.

Și începe o alta :

L-ai vazut pe X, tare bine arată, da’ Y, o îmbătrânit. Nici nu l-am recunoscut.
-Tu știi că Trofim a lui Tania s-o însurat?
-Da’ ce s-o grăbit, s-o temut că n-o să se însoare?
Discuțiile s-au rătăcit de câteva ori și au mers pe spirală pe același subiecte.

Ca într-un final să se ajungă:
-Duminica pe cine alegem, Lenuța?
Mama dintr-o tradiție de aproape 3 decenii, Votează cu răul cel mic, chipurile.

– În Ștefan-Vodă a fost Șor la casa de cultură. Și le-a dat oamenilor câte 300 de lei. Nu-mi amintesc s-o fi făcut cineva atât de deschis.

Tanti Tania povestește cum a fost îndemnată sa meargă și ea, ca să pună niște bani în buzunar.
A avut proasta inspirație să le explice că pot lua banii dar nu-s obligați să voteze un hoț.
Replica nu s-a lăsat așteptată :
-Cum să votăm pe alticineva, el doar ne-a dat 300 de lei, ce-i cu tine?

Uneori drobul de sare poate fi convertit în trei sute de lei, alte ori în iluzii.
Sau pur și simplu în prostia omenească.

Care-i diferența dintre unul care cară lumina cu un oboroc, și unul care se mulțumește cu trei sute de lei dintr-un miliard?

Nu-i unicio diferență nici pentru mulții jurnaliști care se fac a nu-nțelege din ce bani sunt arvoniți și plătiți de Cneazul, Șor.

Să știți, acțiunile voastre au urmări. Sărăcia și mediocritatea au nume concrete.

NUMELE celor care au furat, au tăcut, acceptat!