Viața dincolo de ce se lasă văzut, un șanț adânc și lat din ce se vede și ce este. Realitatea de fiecare dată e mai dură și greu digerabilă.

,,Rufele murdare se spală în familie.’’

Este un crez al nostru, mioritic.

Dar cele curate se pun frumos pe umeraș și se  scot în lume, purtate  cu o partitură actoricească învățată din fragedă copilărie de cam toti moldovenii, și nu doar.

Eu un joc observat și neînțeles de când mă țin minte.

Acest fel de-a trăi duplicitar este adânc sedimentat în ADN-ul nostru. Format dintr-o necesitate vitală de-a supraviețui.
Trăind permanent sub influența unui imperiu, sau altul. Ca să ne putem păstra identitatea, tradițiile, limba. Una se vorbea și cânta în casă, și alta la locul de muncă. De multe ori s-au făcut compromisuri pentru o bucată de pâine mai bună, sau pur și simplu  dintr-un instinct de supraviețuire.

Dar să revin la realitățile actuale. Azi, nerestricționați de nimeni, s-ar părea că suntem liberi să vorbim pe orice temă. Să scoatem ce am ascuns sub preș sute de ani. Dar frica și reflexul de autocenzură înainte de exprimarea unei opinii, de regulă, se rezumă la o tăcere subliminală care așteaptă pe altul să-i exprime opinia să nu ajungă eventual blamat, el.
De multe ori am fost sancționată sau neaprobată la școală și nu doar, că exprimam  indignarea sau nemulțumirea care plutea în aer. O știau toți, dar pur si simplu o taceau.

Cred, sunt convinsă , o astfel de atitudine este absurdă și pierdantă pe termen lung. Sunt lucruri despre care nu se tace și nu se acceptă, chiar dacă se cer unele sacrificii.

Sigur, după umila mea părere.

Nu se fac compromisuri cu: abuzul  emoțional, fizic, psihic. Maltratarea familiei, copiilor, atentarea la demnitatea omului de-a trăi decent, având dreptul de a-și alege prieteni, partide, case, loc de muncă.

O vedem în istoria țărilor vestice, aproape toate au luptat pentru comoditatea și prosperitatea de azi. Fără  miorlăieli sau să  pună în discuție necesitatea de-a apăra  aceste drepturi.
Mușamalizarea și superficialitatea cu care se discută în spațiul public despre gangrenele care se cer tăiate, te pun pe gânduri. În timp ce oamenii se confruntă cu problema ce mănâncă azi.
Așa numiții, formatori de opinie și politicieni, au ajuns să discute ce ,,sex au îngerii’’, cum o făceau în imperiul Bizantin elitele  în timp ce erau atacați de turci.

Analogic cazul polițistului  care chipurile a discriminat  un bădăran nesimțit. S-a ajuns să se discute la modul serios,  pe când lucrurile sunt simple și clare. Ai încălcat, ai plătit.

Atât timp cât tacerea  strigă mai tare  decât cuvintele, vom  contiua să înghițim toate neghiobiile aruncate în spațiul public.  Cu teme false și oameni fără substanță, lipsiți de empatie, autiști sociali. Și perpetuu vom discuta despre luminița de la capătul tunelului.

 

Las și un PS:

Lipsește morala și ironia lui Caragiale.  Mi-ar plăcea să citesc despre cuconițele și boierașii  care au schimbat peste noapte  fonetica limbii române, lungind vocalele și îmbogățind-o cu anglicisme.

Ce-i drept s-au schimbat  timpurile.

Nu se mai  mai fac cumpărăturile la Paris, se poartă de la Milano.:)))