Una din cele mai mari probleme din Moldova este domeniul asistenței sociale, despre care se discută prea puțin, reieșind din numărul de bătrâni și copii aflați la limita subzistenței. Pur și simplu, nu pot ignora această realitate. De aceea, am decis să realizez un interviu pe acest subiect, nu cu un politician sau expert, dar cu o femeie ce a activat și cunoaște realitățile de la firul ierbii. Eroina intreviului este – Tatiana Codreanu. Asistent social, specialist în resurse umane. Din 2012, se ocupă de colectare de fonduri pentru o organizației de protecție a copiilor.

 ⁃ Care a fost motivația Dvs de a lucra în domeniul asistenței sociale?

În copilăria mea s-a vorbit mereu despre oameni, despre susținere între noi, membrii familiei, importanța spiritului comunitar, unitate și desigur despre dragostea și dreptatea pentru țara în care trăim. În această ordine de valori rămâne absolut clară motivația – de a ajuta oamenii. Iar ajutorul nu constă în lucruri materiale. Din experiența vieții am înțeles că, cel mai valoros sprijin este respectarea demnității umane și/sau sprijinul pentru redobândirea ei. Omul, prin definiția și construcția sa tinde să fie apreciat. Iar aprecierea propulsează spre dezvoltare. Am văzut mii de părinți mult mai împăcați cu sine când au fost ajutați să poată munci propriul ban din care să cumpere copiilor acel biscuit sau bomboane, decât să aștepte o pungă cu donații. Aș vrea cu toții să aspirăm la acest tip de ajutor, prin care să oferim opțiuni de dezvoltare celor care la un anumit moment ajung în situații de criză și nevoi.

 ⁃ Din ultimele sondaje vedem că al patrulea copil din Moldova se află în sărăcie. Așadar, rezultă că o familie din patru trăiesc în sărăcie. Sistemul social, în contextul actual are o misiune, dacă nu imposibilă, atunci, cu siguranța complicată. Pe de o parte, copii într-o astfel de situație trebuie ajutați, dar pe de altă parte, contribuția statului nu rezolvă problema de la rădăcină, a familiilor care trăiesc în sărăcie.

Pe termen scurt da, sistemul social are o misiune complicată, dar ca să nu rămână imposibilă și să aibă un efect pozitiv pe termen lung e nevoie de o cooperare activă între sistemul social și sistemul educațional. Rădăcinile sărăciei este moștenită în unele familii din generație în generație, ceea ce m-a făcut să înțeleg că veriga acestui lanț poate fi ruptă numai prin programe educaționale. Vă imaginați că fiecare a patra sau a cincea familie are posibilități reduse de a le oferi copiilor oportunități mai bune de educație, tot din acest motiv și părinții rămân captivi situațiilor în care se află. Chiar și atunci când se opun, e nevoie de implicare, bunăoară, de programe de stimulare, inclusiv financiare, mă refer la adulți. Programe profesionale, de calificare, orice îi ajută să se dezvolte cognitiv și emoțional. Am văzut cu proprii ochi copii, iar alături de ei părinții lor, efectiv flămânzi. Nu au mâncare. În Moldova, numărul acestor oameni însărăciți crește. Avem nevoie cât de urgent posibil de reevaluare și o analiză profundă a programului de țară pentru combaterea sărăciei.

În Moldova, lipsește un mecanism de evaluare a performanțelor la fiecare nivel de implicare a autorităților responsabile. Elaborarea proiectelor nu este suficient. Doar implementarea politicilor, la fel se lasă cu ineficiență. Vom fi buni pe domeniile de activitate, când vom avea rezultate calitative în timp rezonabil.

Prăpastia anevoioasă în care am căzut ca popor ani de-a rândul este una adâncă, de aceea fără ”o scară” bine consolidată cu sprijin material-social, dar și educațional nu vom putea urca. Educația e rădăcina!

 ⁃ Ce măsuri ar trebui luate în domeniul asistenței sociale pentru a diminua problema copiilor și a familiilor care trăiesc în condiții extrem de grele?

Asistența socială pornește de la fiecare Autoritate Publică Locală (APL). Evaluând nevoile populației, copiilor, poți ști exact care ar fi măsurile, soluțiile pentru comunitate, vei ști ce instrumente sunt necesare pentru a răspunde nevoilor comunității din care aceștia fac parte. Nu mai putem avea o abordare generală la toate problemele. Cum se întâmplă adesea? Nu generalizăm, dar există prea multe situații în care APL-urile prioritizează alte nevoi ale comunității, și ele importante, dar totuși oamenii trebuie să reprezinte cea mai mare voloare.

De ce zic asta, pentru că diminuarea problemelor copiilor și familiilor care se confruntă cu situații extreme nu stă doar în alocațiile sociale. Prestațiile bănești, chiar dacă ar fi majorate, nu sunt suficiente pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă cele mai vulnerabile familii și copiii lor. Pe lângă orice tip de ajutor material este imperios de necesar dezvoltarea de servicii sociale (ex: suport pentru combaterea violenței; creșă socială; centru de consiliere pentru părinți mentorat și ghidare în creșterea copiilor; asistența părinților și a copiilor cu nevoi speciale, after schooluri etc). Cine reușește să înțeleagă că finanțarea acestor servicii nu înseamnă  doar ”bani/costuri”, ci investiții în viitorul țării, are răspunsurile la diminuarea problemelor celor mai vulnerabile categorii sociale. Serviciile pot oferi și acea parte de educație de care am menționat la început. Calitatea vieții se regăsește în serviciile prestate și suportul oferit. Spre exemplu, oferă-i unui părinte singur, preponderent acestea-s femeile/mamele, accesul la o creșă socială gratuită, încurajând-o să muncească,  paralel oferindu-i și un ajutor social. Totodată, să nu fie demotivată că uneori salariul e mai mic sau egal cu prestația socială. Știm că nu se câștigă mult din munca rurală, știm că nici ajutorul social nu acoperă nevoile curente unei famiili de la sat. Desigur, că prestațiile țin deja de Guvern, nu de APL. De aceea e nevoie de cooperare și programe sociale complexe.

Toate cercetările făcute în acest sens au evidențiat că investițiile sociale în sănătate, educație și protecție nu sunt doar esențiale pentru bunăstarea copiilor, familiilor și comunităților, ci și pentru creșterea economică și sustenabilitatea ulterioară.

  ⁃ Cum afectează sărăcia dezvoltarea cognitivă a copiilor? Până la urmă, copii de astăzi, sunt cei care ne vor achita pensiile. De maturitatea și responsabilitatea noastră colectivă, depinde soarta lor, dar și a noastră la bătrânețe.

Sărăcia afectează direct dezvoltarea copilului, iar aceste afecțiuni îl pot marca tot parcursul vieții. Vorbind despre dezvoltarea copilului, ne referim la toate componentele interconectate senzoriale, motorii, cognitive, de limbaj, emoțional care depind de bunăstarea fizică în contextul familial și a rețelei de sprijin sociale (rude, bunici, colegi de grădiniță/școală, educatori etc). Spre exemplu, copiii crescuți în sărăcie, riscă să devină subnutriți sau supraponderali, datorită insecurității hranei; lipsa accesului la serviciile medicale de asemenea crește riscul anumitor maladii care por fi prevenite;  un copil crescut în sărăcie, are șanse reduse ca părinții să-i ofere un mediu stimulant, nu este învățat și nici nu dispune de cărți pentru ca să citească în primii ani de viață, ceea ce contribuie negativ la educarea auzului fonematic și altor elemente ale limbajului. La fel, să nu omitem aspectul igienic, începând de la lipsa culturii și opțiunilor de periere a dinților, continuând cu lipsa spațiilor sanitare, și chiar accesul la apă.

Maturitatea și responsabilitatea noastră este de a nu lăsa în urmă niciun copil. Instituțiile guvernamentale și toți actorii sociali, cred că au acum o ancoră de salvare – Uniunea Europeană. Această structură ne poate sprijini să lăsăm copiilor Moldovei o schimbare reală, folosind în mod înțelept resursele oferite pentru reformele pornite sau care trebuie abia inițiate, iar acestea vor face diferența pentru întreaga țară. Mă refer la schimbarea vieților, la a oferi tuturor copiilor șanse egale, la promovarea echității, incluziunii.

 ⁃ Cum îți explici lipsa de interes din partea guvernărilor față de un minister atât de important? De fapt, ce lipsește?

Poate nu aș numi-o lipsă de interes, dar incapacitatea de continua proiectele, acțiunile pornite de predecesori. Presupun, că unele orgolii au fost mai presus de interesul față de oamenii săraci. Mi se pare absolut logic că oricine vine la guvernare să continue reformele inițiate, facilitând și îmbunătățind politicile.

Cum a fost în cei peste 30 de ani? S-a bătut pasul pe loc cu lucruri și polemici de fațadă, în timp ce în spatele cortinei se furau miliardele.

La întrebarea Dvs. ce lipsește, răspund – oameni integri cu voință politică, asumare și curaj. Atunci când vii la conducerea unui minister, agenție, instituție publică, asumă-ți să faci lucruri, care nu vor fi ,,aplaudate” de toată lumea. Unii se vor simți deranjați, pentru că au fost scoși din zona de confort. În  schimb, la finalul mandatului vom simți cu toții rezultate palpabile, nu justificări – de ce nu au reușit să-și onoreze promisiunile electorale.

⁃ Pentru că faci parte dintr-un partid politic, cum îți explici succesul partidului Șor? Condus de un om de afaceri condamnat la 15 ani de pușcărie, acuzat de furtul miliardului, care își promovează partidul printr-o rețea de magazine sociale? Există o legătură dintre victoriile electorale a lui Șor în Orhei și Găgăuzia și dezinteresul guvernărilor pentru sistemul social din Moldova?

Am mers prin țară în lung și-n lat, am văzut cum sărăcia afectează oamenii la diferite etape a vârstei. Am întâlnit profesori emeriți, medici consacrați care astăzi nu pot face față vieții cu pensia care o primesc și sunt momiți în cel mai josnic mod de aceste magazine sociale, cu produse în mare parte de proastă calitate, ca să aprecieze sau să-și ofere votul pentru un criminal și gruparea sa criminală care a sărăcit oamenii acestei țări.

Filosofia Partidului Național Moldovenesc, din care fac parte este de a ne concentra pe ceea ce facem noi, nu pe ceea ce fac alții. Misiunea noastră este de a educa și informa corect populația, astfel ca pe viitor nici un om, indiferent de statutul său social, să nu mai cadă pradă unor infractori sau partide dubioase.