Când responsabilitatea socială e o chestiune abstractă.

Sărbătorile sunt un examen al comunităților. Precum spuma, iese ce era dosit. Cei singuri au stări depresive, iar în familiile vulnerabile survine violența domestică.
Casele părăsite devin mai vizibile pe lângă porțile proaspăt vopsite. Se împart în viață și moarte.

În aceste zile Copilăria își face loc în simțurile olfactive și amintiri luminoase.
În orice localitate, sat, este un personaj emblematic. În timp, devine Mascota locului. De obicei este urmat de alții, la fel de neordinari .

Am să scot din arhiva copilăriei – două. Îi vedem peste tot, ne împiedicăm de ei. Uneori îi putem întrezări și în subpersonalitațile noastre: Făsăsîcă și Vichea-porcul.

Se completează într-un tandem armonios, chiar dacă par antonimici la prima vedere, e doar o aparență.
Făsăsîcă e de la Fănăsîcă. A fost poreclit astfel, pentru că râdea continuu. Nu contează subiectul discuției, se vede dator să zâmbească. În special când este confuz: dacă ar fi în folosul lui să afirme sau sa infirme cele spuse?
Eroul zilelor noastre, mereu Zen, binedispus.
Optimist, cu o inteligență socială care iese prin toți porii. Venită dintr-un instinct de supraviețuire- moștenită. Se pliază sub orice construcție socială. N-are o poziție tranșant articulată.

Foarte surprinsă de la înălțimea tocurilor Louboutin, că în Moldova satele pustiesc. Un fel de jale printre zâmbet. De parcă nu e previzibil că orice loc neiubit și neprețuit falimentează într-un final.
Dacă îți pasă, nu-ți ies pozele mustoase printre capre și măgari, într-o sărăcie lucie.
Dar până la urmă, asta-i viața, râdem în continuare…
Pe timpul comuniștilor zâmbeau la fel de grațios și enigmatic. Au un mare har, să-și facă prieteni în rândul celor cu butoanele în mână.

De regulă sunt apolitici. Politica e prea murdară pentru inocența rochiilor din mătase sau cravatele Brioni. Știu să se facă utili în toate timpurile și culorile politice. Dacă ai bani, influență, automat devii frumos, deștept, numai bun pentru o amiciție. Intri în cercul lor de interese.

Făsăsîcă n-ar supraviețui fără Vichea-porcul, se completează!

Vichea-porcul este arhetipul prostului cu gura căscată. Se lasă ușor influențat și impresionat. Se prea poate să mai creadă în zeul ploii și al soarelui.
De regulă e bun și mărinimos. Fără ambiții sau pretenții de la viață. El e Vichea Porcul și atât. Îl admiră pe Făsăsâcă fără rezerve. E gata să-l slujească pentru o vorbă bună. Mai dă și un ban în susținerea stării de bine a lui Făsăsîcă. Se simte obligat sa contribuie financiar la niște scamatorii ingenios montate pe YouTube.

Mai pe scurt, pace în toată lumea și fericire veșnică!
De obicei susțin campaniile:
,,O planetă verde și copii sănătoși”! Pe Fănăsâcă l-am întâlnit prea des ca să devin tolerantă la toate tehnicile de manipulare subtile în discuțiile interpersonale. Dar pe una am memorat-o într-un fel aparte:

La început mi s-a părut suspect de băgăcioasă. M-a complimentat, măgulit în fel și chip. Am pățit ca în fabula ,,Corbul și Vulpea”.
La un moment dat, am scăpat cașcavalul. Și cum era firesc, n-am mai fost sunată, salutată pe stradă, cu zâmbetu-i caracteristic.
Ca după o perioadă de liniște să reapară la fel de optimistă.
Doar că eu între timp am devenit suspectă la unduirile exagerat de acrobatice.
Ce face maturizarea din oameni!

Social vorbind, a rămas puțin cașcaval! 
Propun să nu-l pierdem cu oameni care nu merită!
Și muștele bâzâie, dar nu fac miere!

PS: Acum înțeleg de ce n-am foloweri pe instagram, zâmbetul e diferit, nu se pliază pe standartele colective.