Valentina Geamănă este o deschizătoare de drumuri în tot ce face! Și îi reușește foarte bine. Chiar dacă nu-i ușor. A realizat un proiect impunător pentru femeile și copii noștri. Centrul social anti-violență „Helmut Wolf” în satul Ciuciuleni, raionul Hîncești.
Fosta profesoară de istorie a reușit să atragă investiții de milioane de euro din Italia în Moldova.
Mai nou promovează ideea antreprenoriatului social.
Admir curajul și perseverența d-voastră!
–Ce înseamnă antreprenoriatul social și cum ne poate schimba viața?
Antreprenoriatul social este activitatea prin care tratezi aproapele tău ca pe tine însuți. Este cea mai superioară formă de activitate prin care poți ajuta persoanele care au nevoie de ajutor: violența în familie, probleme de handicap, săracie, nivel intelectual marginalizat, copii abandonați etc.
Niciun stat, cât de bogat n-ar fi, nu poate soluționa toate problemele dacă nu se implică și comunitatea, societatea. Fie sub formă de antreprenoriat social, fie voluntariat. Foarte mult contează:
A S O C I A ȚI I L E.
În cadrul Asociației AO,,Prezicere Divină,” antreprenoriatul social a stat la baza activității. Pentru a ajunge mai ușor la inimile persoanelor am lansat mai multe campanii: ,,Femeia ajută Femeia”, ,,Adoptă un Bătrân”, inițial cu participarea femeilor din sat, după care a intervenit și Diaspora cu implicarea activă a membrilor asociației ,,Prezicire Divină”.
Cea mai importantă schimbare e cea a modului de gândire. Antrepernoriatul social joacă un rol primordial în acest sens.
–V-am cunoscut într-un mod aparte la Centrul din Ciuciuleni. Faceți mai de toate. De la administrare, până la coacerea pâinii. Cât de greu e să întreții un centru social într-o localitate rurală? Cu ce probleme vă confruntați zilnic?
Activitatea mea începe dimineața controlând fântânile de canalizare, apoi la cazangerie. Controlez presiunea în sistemul de încălzire, mă informez cum a trecut schimbul de noapte și dacă undeva nu se reușește, eu sunt cea care suplinește funcțiile. De la Președinte de Asociație, bucatarie, pâine, curațenie, până la procurarea produselor.
E foarte greu, nu din cauza muncii fizice. Aceasta nu mă obosește. Îmi ajung 4 ore de somn liniștit ca să pot rezista alte 10-12 ore. Mă obosește indiferența, invidia, bârfa, disprețul cu care uneori suntem tratați. Ba mai mult, la fiecare ședință a Consiliului local primarul insistă:
,,Valentina trebuie să se ducă de unde a venit!’’
Este unicul mod prin care aflu că primarul știe de existența mea la Ciuciuleni. În rest nu-l interesează nimic. Mașina antiincendiară adusă de către Asociație pentru sat nu vrea s-o pună în funcțiune. Ca nu cumva să moară un pompier și el să fie responsabil. :))) Mai bine să ardă satul și atunci nu e raspunderea sa. Tractorul ce ar putea fi utilizat la salubrizare nu-l vrea.
Mai bine să cheltuie 700 000 lei din bugetul satului. El nu are nevoie de asociație. Apa pe care ne-au impus s-o plătim cu 30 lei cub, drept apă potabilă. Așa, timp de 3 ani am băut otravă! Abia anul trecut au recunoscut că e apă tehnică….
Primarul din Ciuciuleni e tare afectat de flagelul numit – Traseism politic!:)))
Cu o lună înainte de alegeri a trecut de la PD la ACUM. Sunt aproape convinsă ca va încerca să treacă la Socialiști.
Ar fi multe de povestit, dar suntem în perioada sărbătorilor și nu cred că e momentul potrivit.
Cu ce probleme mă confrunt zilnic?
Deseori mă confrunt cu lipsa dorinței de-a munci. Foarte greu găsim persoane care doresc să muncească calitativ. Vreau să fac un anunț:
Angajez oameni de bună credință!
–Citindu-vă biografia nolen-volens începi să crezi în destin. Ați lucrat aproape 17 în Italia, după care ,,întâmplator,” voluntariatul a devenit un mod de viață.
Povestiți despre revenirea acasă și cum ați parcurs drumul de-a susține și ajuta pe alții?
Nu a fost o revenire planificată. M-a obligat înaltul simț al responsabilității față de cei care au finanțat, au sponsorizat construirea Centrului de la Ciuciuleni.
În 2014, când oficial a fost deschis Centrul, începutul a fost foarte anevoios. Astfel, în plină iarnă am abandonat 3 copii în Italia.
Iar eu fără salariu în Moldova. Cu un împrumut de 7000 de euro de la Cassa di Risparmio din Bolzano. Trebuia să stau doar trei luni. :))) Am purces la crearea mecanismului de funcționare a centrului, care între timp a primit numele de “Helmut Wolf”.
Acest proces încă nu s-a încheiat. M-am confruntat cu multe trădări, minciună și multă iresponsabilitate din partea autorităților locale. Voluntariatul ori îl ai în sânge, ori nu! E o calitate, un element al educației, ceva care se transmite prin sânge.( Așa a fost bunicul, Ilie Stanciu.) Cel mai greu lucru e să faci bine. Deoarece mulți pornesc de la formula: ,,Ce voi avea eu din asta?” Și când acționezi absolut dezinteresat, scepticizmul unora crește și mai mult. Atunci apare a doua formulă: ,,Dacă n-ar avea nimic, n-ar sta ea acolo!”:))) Valorile materiale n-au mai mare preț decât cele spirituale.
Dar puțini înțeleg rostul generozității, numit voluntariat. Nu-ți rămâine altceva decât să spui: Dumnezeu lasă Crucea celui care știe s-o ducă!
–Din cele două zile trăite la Ciuciuleni am înțeles că sunteți o femeie de mare caracter și totodată foarte generoasă! Cum e să mergi împotriva curentului?
Viața n-a fost prea blândă cu mine. Am trăit momente fericite și mai puțin fericite. Acele din urmă, au fost depășite cu ajutorul persoanelor de bună credință, care nu-mi cereau nimic altceva decât să știe că suntem bine.
Era ceva Dumnezeiesc de curat, în fiecare gest de bunătate, deaceea mi-am propus să întorc această ,,pomană” cu aceeași generozitate și blândețe cu care am fost tratată și eu.
Să trăiesc cu demnitate orice etapă a vieții! Într-adevăr activitatea mea zilnică depășește anumite limite. Muncesc foarte mult, dar nu pentru bani. Și prețul pe care îl plătesc e foarte mare. Nu am copii lângă mine, nu am zile de odihnă și nici vacanțe.
Am pierdut oportunitatea de-a lua cetățenia Italiei. Încerc să cred, totuși, că adevăratele castele se construiesc în ceruri. Așa spunea mama, iar mamele știu ce spun!
–De ce credeți că Moldova a ajuns cea mai săracă țară din Europa? Ce ne lipsește ?
Au contribuit la pauperizarea societății, mai mulți factori.
Dispariția Uniunii Sovietice a lăsat țara fără tezaur. Reforma agrară a fost realizată haotic și a aruncat țara cu 60 de ani în urmă. Banii s-au devalorizat.
Mulți au plecat clandestin peste hotare, în occident, dar cei mai mulți în Rusia.
Țara a fost condusă de partide politice ce aveau la bază aceleași principiu de conducere, similar cu cel al clanurilor banditești. În toți acești ani s-a dus lupta pentru a se menține la putere și n-au avut o politică de reanaștere a statului.
Și mai avem noi o ,,calitate” net superioară altor țări. Tare ne place să ne victimizăm!
În ultimul timp, a fi victimă a devenit în vogă. De exemplu: Cei care fug de la un partid la altul se declară victimele regimului”(de fapt sunt lași și trădători de țară). Suntem victimele la tot ce se întâmplă în țară! Numai responsabili de acțiunile noastre nu vrem să fim. Mereu trebuie să vină cineva să ne facă.
Pentru a deveni o țară bine dezvoltată e nevoie de o conducere cu verticalitate!!! E suficient să fie puși la închisoare câțiva corupți sau criminali. A doua zi, toți ar plăti taxele. Ne lipsește – Curajul, Onestitatea și Dragostea de muncă!
-Dumneavoastră ați reușit să ieșiți din mlaștina unei relații toxice. Ce sfaturi le dați femeilor care se află în aceeași situație? Ce ar trebui sa facă victimele violenței domestice?
Cel mai greu în această situație e să dai sfaturi. Mai ales atunci când le auzi pe unele persoane zicând,,Da leapădă-l și tu, du-te !!!” Dar unde să te duci? Cum să te duci? În ce mod să faci acest lucru ca să nu fii descoperită!
Mai degrabă a-și spune, ce trebuie să facă organele de stat, asociațiile, medicii de la urgență, polițiștii de sector, asistenții sociali – Nu trebuie sa fie indiferenți!
Să fie mereu informați despre familiile cu risc sporit de violență domestică. Să nu judece! Autoritățile în primul rând trebuie să protejeze copii și să le asigure un mediu blând pentru creștere și dezvoltare.Violența naște violență. Iubirea este mediul în care e nevoie să creasca orice copil.
La sfârșit de an vreau să doresc tuturor femeilor și celor care vor citi acest interviu:
Sănătate și realizări!
Anul 2020, să fie anul celor mai frumoase împliniri!
La mulți ani!!!
