Nu trece o zi fără sa niorlăi.

Mă niorlăi, când medicul ORL-ist îmi spune ca urmează sa-l pregătim pe Albert pentru operație la adenoizi.
Da, tare ma miorlăi. Din nou și de la capăt, iar se-ncepe.

Mă niorlai, când ma uit in oglindă și observ vinițeala de sub ochi.  Iar m-am trezit la ora 3:00 și am cercetat prin gânduri, toată galaxia existenței mele. Niciun folos. Vinițeală și atât, nicio revelație, doar ipoteze. 😇

Mă niorlăi, când sunt nevoită sa strâng ciorapi prin toată casa.
Recunosc, îmi vine sa-i aranjez frumos pe farfurie și să le dau băieților, sa-i servească la micul dejun.
Ma prind cu gândul, oleacă-s, tare spurcatică.🙈

Mă niorlai, când repet aceeași greaseală, conștientizată, pătrunsă.

Mă niorlai, când spun de cinci ori aceeași frază și tot n-am fost auzită și înțeleasă.

Fuuu! M-am niorlăit, că-s niorlăită, m-am eliberat!