Diana Mereșevski este omul care citește mult și cărți care merită. Are un simț estetic original, aparte, iar asta se reflectă și în alegerea cărților. Am descoperit în ea și un interlocutor extrem de înteresant care are ce spune și o face cu un simț al umorului caracteristic oamenilor deștepți și modești.
​  

 – Am pus ochiul pe tine după ce am citit o recenzie savuroasă. Recenziile tale sunt mai degrabă interpretări inedite care ​depășesc canonul clasic. Te joci cu cititorul, îl porți prin toate colțurile, și într-un final îl inviți frumos să lectureze cartea.

​Îți mulțumesc. Nu știu dacă mă joc cu cititorul. Mă joc? 🙂 Poate fac căi ocolite ca să nu scriu un sinopsis și să nu dezgolesc prea mult cartea în cronicile mele. Eu tind să cred că majoritatea oamenilor nu vor să
afle de fapt despre ce este cartea. Ei doresc să o descopere singuri și nu este frumos să le furi această plăcere. Reieșind din acest fapt mi-am modelat stilul scriiturii. Doresc să scriu antrenant, dar concis, pentru că suntem o populație lucrătoare și rari sunt cei ce au timp de mai mult de 1500 de cuvinte. De aceea mă străduiesc să intrig, să fac poftă de carte și dacă asta îmi reușește mă consider mulțumită.​
​
​-  Presupun că ești introvertită. Dacă da, hai, să dăm la o parte stereotipurile și să spulberăm trei mituri despre introverți ! :)))
​

Nu știu dacă sunt introvertită, mai degrabă aleg să fiu așa, pentru că în noi există ambele începuturi, suntem introvertiți și extravertiți în același timp, bine în proporții diferite. Dar pe măsură ce ne maturizăm putem hotărâ cum dorim să ne exprimăm în lume.

Prin exercițiu și perseverență poți să îți dezvolți anumite abilități de socializare, încredere în sine, leadership și să excelezi. Totul este posibil. Societatea ne vrea curajoși, deschiși și utili. Cum zice acolo Peterson? 🙂 Dar până la urmă alegerea ne aparține. Mituri despre introvertiți sunt multe le puteți descoperi citind ,,Quiet” de Susan Cain.
​
–  ​Citești mult și cărți consistente care vin cu răspunsuri ample. ​Știu, e banal și patetic, dar totuși, de ce
mint oamenii?

Ar trebui să întrebăm Google. 🙂 Nu știu. Fiecare are motivele lui. Eu cred că ar fi cazul să definim minciuna, dar nu mă prea pricep. Ascunderea unui adevăr poate fi considerat minciună? Sau o fabulație. Este o fabulație minciună? Pentru că o fabulație este ceva ce ține mai mult de o imaginație mai zglobie decât media și atunci dacă nu rănești pe nimeni din jurul tău, ar putea fi inofensivă.

Dar, dacă te pierzi în joc, ea ajunge să îți altereze într-atât imaginea de sine, încât să nu mai știi cine ești și asta este deja grav. Dragomir parcă spunea că  ,,nu a întâlnit un escroc mai mare decât omul cu sine însuși.” Nimeni nu poate fi în întregime sincer, învățăm să mințim de pe la trei ani, este în firea noastră.
​

Minciuna poate să se întindă până hăt departe ca termen și poate fi interpretată diferit în funcție de cât îți sunt de sensibili receptorii. Trebuie de văzut ce zice și DEX-ul :). Există situații care o scuză? Alterarea unui adevăr poate avea și un scop de autoapărare. Poate fi o metodă de baricadare minciuna?

De fapt este o întrebare destul de complicată pentru mine, de ce mint oamenii, până la urmă, ce știu eu despre oameni?
​
​- Care-i diferența dintre o carte bună și o bulă de marketing?

,,Carte bună” este un concept foarte abstract. Fiecare cititor care se respectă își conturează o idee de ,,carte bună” depinde însă foarte mult de experiența pe care o are în lectură. Un consumator de carte în câțiva ani poate ajunge un gurmand livresc ultraselectiv sau poate rămâne într-o continuă tatonare cusuperficialul.

Chestie de gust. Bine, neuroștiințele au demonstrat că indiferent ce citești, cancan ori Schopenhauer, procesele care au loc la nivelul sinapselor nu se diferențiază prea mult. Dar în același timp, cititul nu este pentru a ne aminti literele, el presupune să lase și niște consecințe cognitive, sau elementar, să te lovească cu o idee. Cu această întrebare tu, de fapt, stârnești una dintre cele mai actuale dezbateri.

Dacă citim, ce anume citim? Termenul o ,,bulă de marketing” îmi place foarte mult, cred că o să îl împrumut în vocabularul meu, dar eu am un pic altă clasificare a cărților proaste. După mine există cărți dăunătoare planetei și cărți care te imbecilizează.

Primele sunt acele manuscrise, care ar trebui să rămână doar în format electronic și să nu mai chinuie hârtia. Să nu mă înțelegi greșit, sunt pentru libertatea de exprimare, dar pentru una selectivă, ca să nu moară copacii degeaba. Caracteristica esențială a acestui simulacru literar este scrierea șablonată. Unicul motiv care ar încuraja existența acestor cărți este cititorul epuizat fizic și moral, ca mine acum, care își dorește o prăbușire în neant după o săptămână de lucru.

Cărțile care imbecilizează sunt mai periculoase, ele pot întruni condițiile cărților dăunătoare planetei, plus o idee aberantă care nu are nimic cu realitățile mapamondului. La impactul cu un creier fragil, ar putea lăsa cititorul cu sechele, l-ar putea infecta cu un vierme idealistic și scenarii fantastice. Toți cunoaștem așa cărți.

Revenind la cărțile de calitate indiferent de domeniul pentru care optați, înainte de face o achiziție citiți una – două cronici, intrați pe Goodreads verificați-i steluțele, iar ultima etapă ar fi să vă așezați cuminți în librărie și să începeți să o citiți pe sărite. E important să vă prindă. Există și excepții, dacă nu vă place să vă documentați, mergeți direct la etapa trei.
​
​

– Când alegi o carte de self-help, care sunt criteriile după care decizi s-o cumperi?
​Nu îmi place cum sună categoria aceasta , Self-help. Pentru că cel mai des aici sunt incluse cărți atât de diferite între ele, încât îți vine să plângi. Eu cred că această încrengătură necesită o diferențiere pe categorii.

Nu îmi plac cărțile ghid, îndrumare de viață, de obicei ele conțin în titlu cuvintele ,,pași”ori ,,reguli” și derivatele acestora. De obicei ele nu funcționează, este demonstrat, îți aduc doar frustrare și
îți taie din creativitate. Acum foarte mult depinde de ce așteptări ai de la o carte de self help.

Vrei să te inspire? sau să fie o adevărată provocare terapeutică? Dacă să te inspire e ușor, găsești omul mai întâi, fiecare are un om pe care îl admiră, vezi dacă a scris vreo carte și citește-o. Eu așa am făcut cu Perel, cu Hakamada și multe alte femei sau bărbați demni de admirație. Dacă vrei biblioterapie atunci, optează pentru filosofia aplicată. Este o literatură foarte lămuritoare Înghite ,,Platon nu Prozac” mi-a schimbat viața.
​
–  ​Ce cărți le porți cu tine, te-au marcat într-atât, încât te reprezintă și le reprezinți?
​Mereu port una-două cărți în torbă, mai ales în weekend. Dacă mi se schimbă planurile știu că o să am o ocupație. Îmi iau o cafea și citesc, de obicei aleg aceleași locuri. Am autori preferați, la care țin foarte mult. Coetzee, Kundera, Cărtărescu, din ei citesc permanent, asta dacă să ne referim la literatura de ficțiune. Îmi place mult Liiceanu și Pleșu, iar ,,Dialoguri de duminică” o recomand dacă mi se cere părerea. Sunt autori pe care îi iubesc pentru anumite cărți, pe Hesse pentru  , ,Lupul de stepă”, pe Yalom pentru  , ,Plânsul lui Nietzsche”, pe Roth pentru  , ,Pastorala americană”, pe Yates pentru  , ,Revolutionary road”, iar pe Camil Petrescu pentru , ,Patul lui Procust” și aș tot continua. Deși prefer cărțile frumoase și triste, citesc foarte variat, dar mă întorc mereu la ficțiune.
​

Nu știu exact la ce te referi atunci când afirmi că reprezint o carte, dar bănuiesc că la pagina făcută recent, care poartă un nume de carte. In mod normal evit să mă bag în narațiuni care nu îmi aparțin,
chiar dacă mă tentează unele scenarii. Prefer să îmi scriu propria poveste.
​
–  ​Actrița Emma Thompson spunea : “Cartile sunt ca oamenii, în sensul că se vor ivi în viață atunci când ai
mai mare nevoie de ele.”
​​Când se ivesc cărțile și oamenii în viața ta?
​Probabil când ating un alt nivel de maturitate. Atunci când modificările interioare sunt atât de sesizabile
încât îndepărtează pe unii și îi apropie pe alții. Acest lucru se produce într-un mod aproape imperceptibil și e natural să fie așa. Referitor la cărțile care ne ies în cale, nu vreau să fac o mistificare. Aș vorbi mai degrabă de sincronicitate. Purtăm mereu în noi niște întrebări la care tot căutam răspunsuri și la un moment dat, din multiplele lecturi se ivește o carte care , ,te nimerește”. Uneori mi se întâmplă să citesc pe grupurile de lectură exclamații de genul , ,dacă aș fi citit cartea aceasta acum cinci an”.

Poate dacă ai fi citit-o acum cinci ani, ea nu ar fi avut așa un impact, poate acum cinci ani întrebările erau de alt ordin sau nu ți-ar fi plăcut răspunsul oferit. Și în cărți noi tot căutam validare. Cândva am dat peste un podcast pe YouTube, se numea the Nova effect. Este despre întâmplările din viața noastră, care sunt în mare parte accidentale, noi tindem să le dăm un sens. Cu oamenii și cărțile procedăm la fel.
​
– ​Ți s-a întâmplat pe parcursul vieții să o iei de la capăt total diferit?
​Da, mi s-a întâmplat. Uneori e sănătos să treci prin așa situații, bine, ele de obicei sunt îngrozitor de stresante, dar în cele din urmă te ajută să înțelegi ce potențial stă în tine.
​
–  Cum și unde te vezi peste 5 ani?
​ Sună ca un test de angajare, unde majoritatea spune ce dorește să audă angajatorul. Eu mă văd alt om, nu știu de ce, probabil pentru că am luat deja niște decizii în capul meu. Ele își așteaptă momentul. Bine esența va fi păstrată, nu cred în capacitatea oamenilor de a se schimba fundamental, chiar și timp de o
viață, dar voi fi cu siguranță alta.
​
​Helga:

-Mulțumesc!

​D.M: Mulțumesc pentru întrebări, mi-ai pus creierul la turații.:)))