Au trecut aproape 5 ani de când sunt mamă.
O perioadă plină cu de toate, doi ani de nesomn, frici de care vrei: Nu se uită în ochii mei, oare nu-i autist? Clipește altfel comparativ cu zilele trecute, urgent trebuie de mers la medic. Burtica pare exagerat de balonată etc.

Asta vine de la prea multe cărți lecturate în timpul sarcinii. M-am informat atât de mult, încât nu mai puteam duce. Am dat intuiția la o parte, doar abordări științifice.
De parca l-aș fi avut în responsabilitate pe viitorul Buddha, nu un puiușor drag și scump, odorașul meu.

Totul avea să fie diferit dacă știam:
Cel mai frumos și de neînlocuit este intuiția maternă. Ne naștem cu acest dar, și e păcat să nu-l folosim.
Copii sunt diferiți ca și florile: unu-i trandafir frumos, dar mai înghimbă, e cu pretenții. 🙂 Altu-i orhidee și cere o atenție sporită, aparte. Sunt și ghioceii, sensibili că-i poate răni o privire.
Foarte bine scrie despre necesitatea educației individuale, Clarissa Pinkola Estes.
Deaceea fiecare mamă este în drept să găsească metoda ei pentru îngrijirea copilului.

Offf, dar poate deveni o misiune imposibilă, dacă veți asculta sfaturile mămicilor-neîntrebate! Sunt din categoria care au niște reguli în creșterea copiilor și le impun fără drept de apel. Se uită în ochii tăi și-ți povestesc de parcă ți-ai rezervat locul din față la un curs de parenting. De obicei mă strădui sa nu comentez, de altfel risc să mi se înfunde urechile de atâta informație utilă.

Despre parenting am o părere aparte, este bun, până la momentul de-a nu pretinde la adevărul absolut. Absurdă situație, dacă te gandești că acest concept e de când lumea. Tot ni se povestește pe o notă pretențioasă despre parenting. Are tot mai mulți adepți  și se cred ,,open mind”(tot așa am fost). Și încă mai lungesc cuvântul. Îmi vine să pufnesc în râs. Nu mai invetați roata. La tema dată sunt multe de spus, dar nu vreau să intru în conflict cu unele mămici active pe diferite forumuri despre copii.

Mai vin cu o mică observație:
Periodic citesc opiniile unor femei despre cum ar trebui educați copii, sa nu fie iubiți în exces, sau alintați!
Sfaturi peste sfaturi, opinii argumentate.
Înțeleg, eram la fel, când nu aveam copii. Ma dădeam cu parerea, le știam pe toate. Dragi, viitoare mămici, nu criticați copii altora, sau părinții acestora!
Devine totul diferit când trăiești pe propria piele experiența de-a fi părinte!
Credeți-mă, situația e total diferită, decât vă puteți imagina, până la urmă e frumoasă și se merită, e unică.

Da, mai am o ,,problemă’’ cu mamele de băieți. Noi suntem altfel, decât cele de fete. Trăim de pe acum frica de-a nu cădea de pe ,,tron’’.
Momentul când băiețelul va gasi o ,,mâmră” urâtă și crăcănată și așa pe neobservate îl va îmbrobodi pe al nostru Făt- Frumos-din-Lacrimă, fără cusur. Și o să-l manipuleze cum îi place. Dar el naivul o sa-i cumpere blănuri scumpe…
M-o luat gura pe dinainte.
Sper sa nu ajung la așa marasm. Trebu’ de rezervat de pe acum un psiholog, de lucrat la complexul lui Oedip, că din păcate în Moldova multe suferă fără să știe.