Featured Posts

To top
15 iul.

Jurnalistul Gheorghe Gonța: ,,Toată lumea e vulnerabilă, toți avem schelete în dulap.”

 

Cât de imparțial și echidistant poate rămâne un jurnalist în contextul în care ne aflăm?

Niciodată să nu credeți că jurnaliștii din Moldova sunt imparțiali și echidistanți. E un fals! Or, dacă e să vorbim, de exemplu, despre ceea ce se petrece acum la noi –  atunci cînd susții noua guvernare, păi ești numit corect, în timp ce unii care încă susțin fostul regim, sunt împroșcați cu pietre. Și aici apare întrebarea – ce e aia corectitudine și echidistanță?

Bun, cînd manipulezi la greu, tai din context, bagi cu totul alte sensuri, așa nu e chiar bine. Însă eu vă asigur că așa fac toți, și cei de pe o parte a baricadei, și ceilalți. Unii prea deschis, alții mai voalat. Și v-aș ruga să mă credeți, o spun căci știu.

  Ce vor face jurnaliștii care mai ieri, se credeau Zei în Olimpul – General Media Group, construit artificial de Plahotniuc?

Cea mai mare parte a acestor colegi jurnaliști nu vor avea nici o problemă. Da, unii dintre șefii lor de sus, care s-au expus prea tare, vor avea o perioadă mai delicată, deoarece nu prea se vor încumeta unii să-i ia la lucru.

Dar problema de bază a colegilor mei din GMG, nu e că sunt sau au fost la GMG, ci că va urma un proces inevitabil de optimizări. Vor fi închise cîteva dintre aceste televiziuni și va rămîne numai una, iar acolo vor munci deja doar cei mai buni din tot aceste mic imperiu medicatic, ceea ce înseamnă că mulți  vor fi nevoiți să-și caute de lucru în altă parte. Una din aceste televiziuni își va schimba patronul, așă că pur și simplu știrile vor arăta deja altfel, adică cam tot așa, doar că nu PD și nu VP vor fi noutățile pozitive, ci alții, deci nimic nou sub soare.)

 Cum ai descrie situația actual-politică din Moldova? Nu-mi amintesc să fi existat precedent de-a fugi din țară , ,,capii” elitei politice.

Ce ține de plecarea lui Vladimir Plahotniuc, eu chiar am rămas uimit, nu credeam. Dar peste cîteva zile am înțeles clar și definitiv că-i gata, nu mai revine. Și apropo, eu sunt sigur că nici în cătușe nu mai revine, precum spun cei din noua guvernare. Iar situația politică e chiar fără precedent. În sfîrșit nu ne mai temem de tancurile rusești și cele ale NATO. De data asta, Igor Dodon, Maia Sandu și Andrei Năstase au șansa să scrie istorie. Și nu orice fel de istorie, ci una pentru care le vom mulțumi. Nici măcar în societate nu se mai discută la greu, ca pe vremuri, că Dodon vrea cu rușii, iar Maia cu americanii ori românii. Tot ce vor ei acum, cel puțin asta văd eu din ieșirile publice, din discuțiile în afara camerelor, e să construiască și aproape-s sigur că le va reuși. Dar dacă nu o vor face, îi vom linșa mediatic!

  Ești un jurnalist care a reușit să nu-și șifoneze imaginea, nici pe timpul Alianței, și nici a lui Plahotniuc. Devii tot mai apreciat și popular în rândul oamenilor simpli. Te vezi în politică? Pământul românesc cunoaște astfel de exemple. Unul recent este Rareș Bogdan.

Ei, nu e chiar așa, a reușit unul să-mi șifoneze imaginea, dar am și eu fier de călcat și-am rezolvat. Nu știu dacă devin tot mai apreciat și popular, asta o spuneți Dvs. Eu fac doar ceea ce-mi place și nu neg că e cam greu uneori. Am avut dese cazuri cînd am fost gata să ader la vreo tabără sau alta, mai ales de cînd am doi copii, a fost strașnic de greu în unele cazuri, plîngeam, urlam și uneori simțeam că voi înnebuni, însă îmi mușcam pumnii și mergeam mai departe crezînd că pot, că voi fi bine și cumva mă voi descurca. Și iată că-s viu!:)))

 Merg mai departe și sper, dar și cred că voi rămîne cine sunt – liber! Așa a fost, este și va fi mereu! Ce ține de implicarea în politică – la noi toți se văd șefi și sus, eu însă mai am de prins la minte ca să pot într-o zi pretinde public că-s gata să fac pentru țară ceva mai bun decît o fac alții. Deocamdată e bine așa cum e, dar îmi dau seama că vremea trece. Or, deja am 35 de ani. :))))

  Într-un interviu ai spus că nu preconizezi să emigrezi. Totuși, ce ar trebui să se întâmple ca să iei decizia de a-ți face bagajele?

Eu bagajele mi le voi face în august și voi pleca la mare. În rest sunt gata să plec numai dacă mă va suna cineva din Statele Unite, îmi va oferi șefia CNN și în așa caz poate c-aș pleca, dar oricum nu-s tare sigur. Prefer să fiu primul într-un sat, decât cel de-al doilea la Roma, vorba lui Cezar.

Ok, nu-s eu primul nici la mine-n sat, dar nici nu-mi doresc asta tare mult, căci fiind primul, nu mai ai unde tinde, doar lupți ca să te menții, ceea ce nu e sigur deloc, căci nimic nu e veșnic, au demonstrat-o Voronin și Plahotniuc.:))))  

  Comunicarea non-verbală contează pentru un jurnalist? Cât reușim să vedem din omul Gheorghe Gonța?

Dvs vedeți omul Gheorghe Gonța în fiecare joi seara. Cum sunt la TV, așa și-n viață, doar că fără machiaj pe față. Nu știu ce e aia comunicare non-verbală, eu nu am făcut lecții, nu am citit despre asta, nu m-am interesat și nici nu mă interesează. Toate mișcările mele, de la mâini până la mutrișoară, e ceea ce sunt eu zi de zi, nimic special pentru emisiune.

  Întrevăd prin gesturile tale o armură. Aroganța afișată este un mod de-a te proteja? De ce, sau de cine?

Mda, din păcate sunt și nițel arogant. Și nu e vorba că-s așa eu, ci precum spuneți Dvs, e o armură. La TV astfel mă apăr de unii invitați aroganți și obraznici, iar în viața de zi cu zi, mă protejez de unii oameni. Una din marile mele probleme e că-s prea sincer și prea bun, tare mulți au profitat de asta. Mulți m-au folosit, chiar și azi mai sunt unii care profită de felul meu de a fi, adică drăguț pînă la prostie cu toată lumea, însă-i las să se creadă importanți și deștepți, iar cînd nu am chef să fiu bun, devin arogant și profitorii mai dispar.

  Vulnerabilitatea este o calitate sau o slăbiciune de neacceptat pentru un jurnalist în spațiul public?

Toată lumea e vulnerabilă, toți avem schelete în dulap, iar cele mai multe le au cei care zic că nu le au.

  Ești printre puținii jurnaliști care îl mai invită pe Sergiu Mocanu. De ce?

Da de ce nu l-aș invita? Deși el merge și la alte emisiuni. Dar dacă e să recunosc – păi vreau să știți că-l invit după un anumit ciclu – când vin pe rând toți liderii partidelor mari, iar la final vine Mocanu – și știți de ce? Deoarece el dă de asflat cu toți. Și astfel eu mă simt împlinit, corect și sigur că am asigurat un anumit echilibru.:)))

  Ce compromisuri ai făcut pe care nu le-ai mai face?

Nu cred c-am făcut vreodată compromisuri pe care le-aș regreta. A doua oară mi se pune această întrebare și a doua oară nu știu ce să răspund. Da, poate au fost decizii luate din disperare, dar nu le regret, căci asta n-ar schimba nimic.

  Nu vreau să-ți pun întrebări ,,exagerat” de personale, de asta mă voi rezuma doar la una: Ce lecții prețioase ai învățat după moartea tatălui? Presupun că au fost multe. Această tragedie Ți-a schimbat valorile?

Valorile?! Mi-a schimbat viața la 180 de grade! A fost cumplit de greu, însă a fost cea mai mare și dură lecție din viața mea. Eu însă consider până la urmă că moartea tatălui meu a fost o jertfă de-a sa pentru mine, cred că într-un mod macabru mi-a predat ștafeta, iar unii spun că am preluat-o și o duc cu capul sus, iar el n-ar fi dezămăgit de mine, chiar din contra, ar fi fost mândru de fiul său! Dacă e să credem că există o altă lume, undeva sus, sper că mă apreciază, zîmbește fericit că băiatul lui tata e mare!

  Cum te vezi la 80 de ani?

Am zis-o odată și pe Facebook, sper că la 80 de ani, alături de soția Cristina, să ne ținem de mână, privindu-ne copii, nepoții și strănepoții și să ne spunem –

 Da, am reușit împreună!

Împărtășește dragostea pe: