Pe străzi înguste.

Multele străzi înguste îi întretaie drumul, mai este puțin și ajunge în acel loc predestinat. Arșița cumplită îi sporește respirația.
Iese o șuviță de păr de sub basma și îi acoperă buzele uscate. Caută în traistă sticla de apă, dar n-o găsește. Cotește pe o stradă și mai îngustă.
Se uită prin părți, verifică sa n-o surprindă cineva.

Își ridică puțin fusta, e prea lungă.
Se poticnesc de ea, pietrele. Și nici vântul nu ajunge sa-i mângâie picioarele, de poalele-i lungi.
Ochii ei mari și cunoscători ai deșertului, au vazut o piatră semiprețioasă pe drum, probabil cineva a pierdut-o……

-Jolie, Jolie,Jolie!
Gata, m-a trezit, mă aflam într-un exercițiu de imaginație, mergând pe străzile Ierusalimului.

Îmi imaginam o femeie care călca pe aceleași pietre înfipte în pământ, de cel puțin 2000 de ani în urmă.
S-au păstrat străzile înguste, multe și încurcate.
Mi-am imaginat viața unei femei din acele timpuri.
Dar un intrus mi-a stricat deliciul.
Pe aista l-o bătut soarele în cap.
Vede ce vrea să vadă.
Da, ceva nu-i ajunge, îmi zic, și merg mai departe.

Îmi fac loc sa trec, mă sufoc de aglomerația asta apăsătoare.

Turnul Babel nu alta. De parca s-au adunat la un Congres Mondial, toate țările lumii.

Aud concomitent vreo cinci, șase limbi.

Da, aista-i șoc cultural serios! Merg și iar aud, Jolie, ridic privirea, îmi zâmbește și iar repetă:

-Jolie….!
Tac și merg.
După vreo 10 minute îmi răsare în față o domnișoară, o panteră frumoasă.
Păr ondulat, buze mari, picioare lungi, tareee lungi.
Frumoasă!

– Jolie, Jolie!

O strigă cineva, un zâmbăreț, o sorbea din priviri.
Evrica! Am înțeles!

În turnul Babel e nevoie de un limbaj internațional.
Înțeles și cunoscut de toți.

Jolie, Angelina, a devenit echivalentul cuvintelor: drăguțo, frumoaso…
Mai pe scurt, îmi placi.
Am apreciat creativitatea localnicilor, m-a amuzat.
Coloritul mă inspiră! ☺️