Sunt femeie, dar de multe ori am regretat acest lucru.

Am întânlnit bădărani care meritau  trași de ureche. În aceste momente mi-aș fi dorit să am 1.80 și mușchi ca la Shwarzenegger. .

Dar nu-i despre mine, e despre toate femeile din Moldova și durerea lor care mocnește  câteva generatii. Mâncarea nu-i gustoasă, copii clachează, îndrăznești să ai o altă părere, câteva palme rezolvă toate problemele.

Argumentul ignoranței, primul în topul justificării violenței asupra femeilor, este ca-i din coasta lui Adam.  O tradiție adânc înrădăcinată.

Ce-i drept, demult n-am auzit expresia: Femeia neabătută e ca și casa nematurată. Dar ecoul lui și acum mai este viu. Cunosc atât de multe femei bătute, pomelnicul ar fi lung de câțiva metri.

Dar pe unul l-am reținut altfel, prin natura lui tragico-comică:

Era sărbătoare, el gospodar serios. Ea obosise , era târziu și adormise pe marginea divanului. Ochii se intredeschideau din când în când. De parcă era de veghe, la păzitul livadei. Mai pe scurt, somn chirotit. El povestea, râdea, dădea din mâini, doar o tribună îi lipsea.

La un moment dat, se uită prin cameră, n-o vede. Se încruntă, trage aer în piept. Vocea- i devine de bariton și o strigă:

⁃ Valea, Valea!

Sta pleoștită chiar la spatele lui, n-o zărise, încă.

Într-o fracțiune de secundă era în picioare.  Ca soldații la armată. Mai mult cu ochii închiși decât deschiși  se îndreaptă spre masă, ia ulciorul și pornește în direcția bine cunoscută, beciul.

Dintr-un reflex condiționat, nici măcar nu vazusese că era pe jumătate plin.  O privește și începe a râde cât îl țin plămânii.

⁃ Unde te duci, nu vezi că-i plin?

Cu o mândrie aparte:

-Vedeți ce instructaj are femeia mea. Nu ca la voi!

E un caz care însumează violența verbală, fizică, emoțională. Toată umilința prin care poate trece o femeie.

Dar am întâlnit și exemple mai ordinare, ,,normale”.

Îmi amintesc cum veneam de la joacă sub clar de lună, veselă și visătoare. Deodată, pe neașteptate, auzeam cum foșnesc tufarii  după casa lui X.  Îmi veneau gânduri sumbre cu draci și babe hidoase. Frica o lua razna cu fantezii din basme. Ca într-un final s-o recunosc pe tanti N, ascunsă bine în tufiș ca pe timp de război, dar nu de dușmani, de soțul iubit. Îl aștepta nemișcată în șanț să adoarmă . Femeile noastre au un mare noroc sunt agere și iuți.de mici au fost antrenate la muncă fizică.

Au o pregătire bună, astfel au reușit să fugă  de multe ori  de bătaie. La propriu, fără figuri de stil. Ca după asta  să-i justifice: săracul era beat, sau era nervos că s-a certat cu Șeful la serviciu.

Interpretatearea și justificarea violenței are multe rădăcini și vine dintr-o tradiție paternală, bucșită cu multe versete sustrase din biblie. În care și-au găsit refugiu mulți cu apucături agresive, sau chiar devieri psihice.

Îi vedem la toate nivelele. În politică, biserică,  organele de forță. Acoperișul sub care se strâng toți abuzatorii este puterea, puterea asupra celuilalt, mai slab, mai vulnerabil…

Puterea de-a lua decizii în numele altora.  Eu nu mă tem de oameni. Îmi este frica de puterea pe care le-o dăm atunci când îi delegăm sa ia decizii în locul nostru, pentru ,,binele”comun.