În fiecare primăvară e la fel!
Drumurile stricate se repară, mai degrabă se cârpeasc ce a mai rămas din ele.
Aștept la semafor și admir cum stau câțiva lucrători în meditații profunde. Cu priviri de adevărați filosofi, gânditoare, puțin oțerâte. Beau la greu apă, reflectează continuu. Gropile devin niște mantre pentru ei. Mă apucă curiozitatea ce adevăruri existențiale au găsit cu astuparea unei gropi, se vede că ceva tare important, dacă dureaza atât de mult timp. Într-un fel graba strică treaba, doar că aici nu mai ai ce strica.
Se clatină la adierea vântului primăvăratic, ca până la urmă fumul de țigară sa-i arate direcția vântului. Într-o poziție romantică îmi face cu mâna agale s-o iau în altă parte. E drumul blocat. Și îl încurc să prindă puțin soare, vitamina D.
Nemulțumită mă îndrept în direcția teatru. Din imprudență mă aprofundez în câteva gropi. Așa-i când caști gura și te uiți prin părți.
Cobor încălțată în pantofi, vădit pretențioși pentru drumurile și nevoile noastre.
Am un fetiș, la teatru și la concerte, pantofii cu toc sunt cei care mă duc spre povestea unei sărbători care urmează. Un fel de covorul lui Aladin.
Mai pescurt, am ajuns acasă cu tocurile,, jimbite”, nou-nouți, cu multă migală aleși….. Din start m-o apucat jelea, după care partea mea constructivă m-a salvat, am trecut la o analiză amănunțită .
Totuși, drumurile reflectă și partea luminoasă, dar și cea întunecoasă a oamenilor. Din cele mai vechi timpuri s-au bătătorit cărări, niște artere de comunicare dintre oameni.
Dorința de-a călători, de-a face comerț, de-a cuceri, au format rețele, artere ale civilizației.
Ele contribuie la calitatea vieții. Iar unele au fost construite atât de bine că au ramas în istoria milenară:
Via Appia, care porneşte din Roma spre sud, este „prima porţiune de drum pavat din istoria Occidentului“, se spune în cartea A History of Roads. Acest drum renumit măsura 6 metri în lăţime şi era pavat cu mari blocuri de lavă. În timp ce se îndrepta spre Roma ca prizonier, apostolul Pavel a mers pe acest drum, din care anumite porţiuni mai sunt folosite şi Azi.
Sunt cel mai bun indicator dacă vrei să afli nivelul de trai al unei țări.
Într-adevăr, drumurile noastre transmit un mesaj despre noi în multe privinţe. Sunt o mărturie a punctelor noastre tari, dar şi a celor slabe. De asemenea, ele spun cum privim această minunată țară, moștenită ca sa avem grijă de ea.
Dar sunt și drumuri invizibile, interioare. Ele de multe ori sunt mai importante, predecesoarea celor adevărate. Din ele reies acțiunile noastre ulterioare. Sunt oameni care lasă cărări, iar alții drumuri pavate fundamental, capabile să reziste la cele mai mari cutremure. Le păstrăm pentru toată viața ca punct de referință.
Pana la urmă toate drumurile sunt despre oameni!
:))))Gânduri culese:
Dacă eşti modest, se spune că n-ai făcut nicio ispravă. Dacă eşti strălucit, se spune că eşti orgolios. Dacă eşti pios, se spune că eşti ipocrit. Dacă eşti puternic, se spune că eşti despot. Dacă eşti tăcut, se spune că eşti ciudat. Dacă eşti blând, se spune că eşti linguşitor. Dacă eşti perseverent, se spune că eşti încăpăţânat. Există oare vreo calitate ce nu poate fi tendenţios interpretată? Proverb Sanscrit