Rătăcește prin minte, tot ce-am trăit și mi-am dorit.
Mirosul de trandafiri comestibili, când îi simt mirosul, apare bunica și învârtitele cu dulceață
Îmi amintesc cum stăteam cu nasul în borcan, într-un nesaț.
Pe atunci, nu știam ca asta se numește aromaterapie.
L-am luat cu mine și-l port aproape trei decenii.
Tot de acolo, vin zilele însorite trăite într-o singurătate plină.
Respiram plăcerea când vântul se juca prin părul meu, îmi cuprindea fața, ușor și lin.
Eram doar eu, copacii și macii.
Povesteam, bodogăneam, istorioare inspirate din poveștile lui Andersen.
Mă vedeam precum, Iliuță din romanul lui Sadoveanu, ,,Nada florilor.”
Prindeam pești pe banda rulantă.
Pescarii nu-mi puteau ține ritmul. 😊
Mare povestitoare mai eram, și acum tot, doar că nu-ndrăznesc să povestesc. 😅 Un fel de Gulliver în miniatură
Îmi amintesc ochii mamei bucuroși și calzi, atunci, când vedea te iubesc-ul, scris stângaci pe felicitările confecționate cu multă dragoste, de serbări, fără grade de comparație.
Pentru mine, sărbătorile au gustul și mirosul copilăriei mele.
Când vin sarbatorile, vine si ea. Se transpune în mici fragmente de bucurie și lumină.
Gustul, mirosul, le-am luat cu mine.
Ghidușa țopăie și cântă în neștire, să n-o vadă nimeni.
