Featured Posts

To top
2 sept.

Angela Stafii: ,,Nici un om nu este întâmplător în viața noastră!”

De ceva timp am convingerea că oamenii care au studiat filozofia sau au predispunere spre cunoașterea ei, sunt deosebiți. Au o viziune largă și văd dincolo de aparențe, trec hotarul limitelor impuse de normele sociale. Pentru asta îmi ești Dragă – Angela Stafii. Prima întrebare este despre noi, acum.

Neagu Giuvara spunea că atunci când ajung la putere perifericii e simptomul care anunță degradarea. Anii 90 și istoria ,,păpușarului” este relevantă. În calitate de profesor de filozofie: De ce trecem ciclic prin aceleași momente, evenimente, relativ similare?

Pentru că viața este ciclu: gestație, naștere, trăire/ascensiune, moarte/declin. Marii autori scriu despre asta. Dacă ne referim la perioadele istorice, inclusive, se poate observa cum a existat un Ev Mediu și apoi o Renaștere. Și o Modernitate și o Post-modernitate. Fiecare dintre ele comportă o serie de caracteristici, o serie de valori și o serie de evenimente. Trecem, la nivel social, prin evenimente relative similare pentru că trecem prin cicluri. Istoria se repetă. Putem avea impresia, în mândria noastră umană, că suntem singulari și excepționali. Dar nu este așa.

Pe mine mă distrează uneori modul în care vedem și gândim lumea. Și mai concret țara noastră. Pentru o țară, istoric și diacronic vorbind, suntem un bebeluș. Deci procesele prin care trecem sunt naturale și risc să spun, normale oarecum. Învățăm să mergem. Ne sprijinim încă, mai cădem. Este important aici doar să avem o viziune clară. Iar asta din păcate lipsește.

Pe de altă parte, în raport cu perifericii – cine sunt ei de fapt? Derrida, un mare filosof francez al contemporaneității  ne spune că în postmodern centrul ia locul periferiei și invers. Cine a fost centrul: Plahotniuc, sau noi, care am tăcut sau sprijinit sau neglijat ceea ce se întâmpla? Cine este periferic va dori întotdeauna să devină centru.

Mai simplu spus: este o mișcare a socialului și politicului la care asistăm. Atât. Tot ceea detestăm acasă la bucătărie este și în noi, dar nu arătăm – iese la suprafață. De aceea îndemn oamenii să se cerceteze pe sine. Puterea ne arată toate părțile noastre, pe care nu vrem să le recunoaștem. Nu eu o spun, C.G.Jung a spus demult.

În ce societăți sunt aleși să conducă dictatorii?. De ce votăm oameni cu apucături tiranice?

Am spus și mai sus. Aceste toate caracteristici sunt ceea ce psihologii numesc umbră. Lumea funcționează după principiul oglinzilor. Tot ceea ce noi nu vrem să vedem în noi – se manifestă în afară.

O altă explicație, a autorilor teoriilor sociale, vorbește despre distanțele dintre conducători și popor. Cu cât mai departe sunt conducătorii de opinia și voința unui popor – cu atât mai mare va fi indicele tiraniei și a dictaturii. De aceea m-a deranjat și îngrijorat faptul că în iunie anul acesta, au fost luate decizii fără consultarea noastră. Pur  omenește mă deranjează. Înțeleg însă cursul istoriei. Și din păcate – avem conducătorii pe care îi alegem. Dacă nu devenim conștienți de sine și de rănile pe care le purtăm în noi – vom purta protestele după noi. Și apoi liderii protestelor vor veni la putere și tot așa. Cerc închis.

 

Angela Stafii

Este omul „un animal social”?

Sigur că este. Nevoia de a fi iubit, acceptat stă la baza piramidei. Este instinctuală. Din timpuri tribale dacă erai acceptat – nu erai mâncat și erai protejat. De aceea, în fond ne ținem împreună. Din nevoia de securitate, transmisă intergenerațional și păstrată în creierul nostru reptilian.

Din păcate noi am rămas doar animale sociale, fără a păstra simțul comunității. De aceea se întâmplă multe lucruri grave. A dispărut claca, șezătorile și alte activități de comuniune și întrajutorare. De aceea suntem mai ușor de dezbinat și de speriat. Când oamenii vor înțelege că Împreună este nu doar un slogan politic, ci poate fi o acțiune – țara va avea viziune. Până atunci – rămâne să clădim sau mai bine zis să re-clădim comunitatea.

Ați călătorit mult în timp, prin cărțile lecturate, dar nu doar. Cum credeți că ar trebui să trăiască oamenii, după legi sau după morală ?

Foarte bună întrebare de politician în devenire. :))) Morala a stat la baza legilor. Primele legi ale omenirii sunt cele 10 porunci, în diferite variații, în dependență de cultura din care provin. Dacă o lege contravine moralei – ea nu poate fi calificată drept lege. Nu poate fi legitimată. Este în structura făpturii umane să urmeze un cod de conduită. Tocmai pentru că suntem animale sociale. Adeseori legile și morala se contrapun. Da alteori legile sunt mai relaxate decât morala. Doar că morala pornește de la ideea de sacru. Există ceva în afara noastră, care ne iubește și ne-a creat. Dumnezeu îi spunem noi, creștinii. Și aceste porunci (morale) sunt puține, dar greu de înfăptuit.

Dacă însă fiecare dintre noi ar simți până în străfundul inimii ce semnifică Iubește-i pe ceilalți ca pe tine însuți – acest interviu ar fi cu totul despre altceva.

Psihologul, psihanalistul a luat locul duhovnicului în comunitate, societate. De ce au evoluat astfel lucrurile?

Pentru că trăim în timpurile de după secularizare. Avem o societate desacralizată. De aceea în mare măsură avem ce avem. Este un semn de lipsă de rațiune și cică ești înapoiat dacă mergi la duhovnic. Prostii civilizaționale. :)))

Credința este constituentul omului. Nu o spun eu. O spune Eliade, Rudolf Otto și alți mari filosofi ai religiilor. Oamenii nu pot trăi în afara credinței. Chiar și ateii sunt credincioși. Doar că ei cred în faptul că Dumnezeu nu există. Sau agnosticii: ei cred că nu se cunoaște nimic despre natura lui Dumnezeu. Și tot așa. Creierul uman e plin de credințe și prescripții. Dacă scoatem din ele componenta sacră – apare psihologul. Numai că și în psihologie apare așa-numita tendință spirituală. Tocmai pentru că sacrul, în toate formele și variantele lui, este inerent naturii umane.

Duhovnicul, pe lângă faptul că este un martor sacru al vieții tale, este un bun sfătuitor al tău. El este Învățătorul spiritual. Cel care îți ghidează sufletul spre Dumnezeu și spre eliberare. Din păcate sunt puțini duhovnici cu har astăzi. Dar ei există. Și când găsești un asemenea om – o mare pace vine în inima ta. Pentru că un duhovnic cu har va ști cum să te ajute să echilibrezi mintea cu inima. Gândurile cu emoțiile. Și te va îndemna să simți ce înseamnă: Hristos este în inima ta.

Dar departe de mine gândul că psihologii nu sunt necesari sau nu își fac bine treaba. Există psihologi în fața cărora mă închin și pe care îi onorez. Doar că o să observați că toți cei buni sunt chemați spre partea spirituală a lumii. Și știu să ajute oamenii să se regăsească tocmai în această zonă.

Angela Stafii

-Ce mituri trebuie desființate despre treningurile motivaționale și speakeri care fac ,,minuni”?

Chiar dacă le vom înșira aici, oamenii care au nevoie de asemenea experiențe – vor merge la acest tip de evenimente.:))) Pentru că e în natura noastră, cum spuneam, să căutăm minuni. Întotdeauna vom aștepta, chiar dacă nu credem în Dumnezeu, un Mare Salvator care va apăsa un butonaș, și durerea sau neîncrederea sau frica vor dispărea.

Doar că ele nu dispar. Decât în câteva cazuri:

1.  Când ești pregătit să le vezi și să îți asumi că sunt ale tale. Poate să se întâmple orice cu tine în lumea asta. Realitatea nu este bună sau rea. Ea este. Deci minune nu înseamnă că de azi înainte în viața ta nu vor mai fi provocări. Înseamnă însă că tu vei avea altă atitudine și vei ști să le faci față, fără să intri în drame și să blamezi pe alții pentru durerea ta. Starea este a ta. Evenimentul poate fi provocat de oricine.
2.  Când înțelegi că vindecarea rănilor este o călătorie și nu o destinație. Vindecarea nu este hotelul de 5 stele all-inclusive din care nu te vor alunga niciodată. Rănile noastre pot însă să ne influențeze viața sau nu. Când înțelegi cu toată ființa ta că a te vindeca înseamnă a fi liber – uite asta este minunea. Dar nici un trainer motivațional nu va face asta în locul tău. Și acesta este un proces dureros. Și el înseamnă lepădare de iluzii și căutare în tine și în propriul întuneric.
3.  Acest tip de traininguri reconstituie povestea lui Hristos. Doar că ea este acum o poveste de marketing și nu mângâiere pură. Viața ta nu se va schimba până în momentul în care tu vei decide să sapi în tine. Asta e legea. Și doar o singură excepție există: cea a unei trăiri mistice sau a morții iminente(care e tot o trăire mistică). Și ea nu este deloc plăcută. Și nu constă nici 150, nici 2000 de euro. Și este de obicei urmarea unei mari crize sau boli. Însă până și în aceste cazuri – tu ești cel care o trăiești în toată plinătatea ei, cu criză, cu durere. Tu și Dumnezeu, care te ține în brațe. Este ca o naștere criza asta. Dacă tu te naști, cum poate cineva să te nască în locul tău?
4.  Alergăm după soluții ușoare. Când înțelegi că nu există – te liniștești. Numai că unii, și cum văd mulți încă mai au nevoie de experiența marketingului colectiv și a poveștilor desacralizate. E experiența acestor oameni. Și eu o onorez.

Cum facem diferența dintr-un impostor de un psiholog, coach calificat?

Prin proprie experiență. :)))Nici o diplomă în lume nu poate da calificarea decât pe hârtie. Există, vorba de mai sus, duhovnici sau specialiști în conștiința umană care nu au școli înalte. Și există specialiști foarte buni, care au diplome bune.

Impostorii de obicei au imagine ideală. Oricare ar fi aceasta. Ei mint frumos. Promit frumos. Te manipulează cu fotografii ale vieții ideale pe care o duc. Cercetează. Vezi ce zace în acest om. Vezi cine îl admiră. Pentru ce. Citește ce scrie. Urmărește ce spune. Vezi ce spun cei care au fost la el. Apoi ia decizia.

Dar încă o dată. Unii dintre noi avem nevoie să întâlnească impostori pentru a se trezi. Și eu am pățit-o. Atunci am înțeles ce voia Codoban să spună cu: tot ce e prea frumos e o scândură putredă. Dar mi-am învățat lecția. Și e ok așa.

– Cum să învățăm a trăi în 3D: trecut, prezent și viitor?

Timpul este și el o construcție socială. Așa cum îl vedem noi, linear, el nu există în natură. Dar, există tehnici care ne învață să fim prezenți. Să fim treji. Să nu facem parte din filmul altcuiva. Toate ele ne îndeamnă să fim atenți. Să fim centrați, calmi și clari. Nu poți însă face asta până nu ai curățat trecutul tău. Dacă îți cari după tine bagajul de răni, supărări și mai ales importanță de sine – vei trăi în iluzia timpului linear. Nici un 3D nu te va ajuta și nici un training motivațional.

Pentru a învăța să fii prezent (Atenție, nu să trăiești în prezent, ci să fii prezent în viața ta) leapădă-te de importanța de sine, de poveștile pe care le ai în cap, de rănile și întunericul inimii. Și acesta este un proces. Apoi învață să fii concentrat și atent la ce e înăuntrul tău. Se va naște spiritul tău atunci. Și vei fi liber și prezent. Socrate numea asta maieutică  – adică arta de a moși spiritul.

  • Angela Stafii

În ultima perioadă s-a tot jonglat cu termenul ,, inteligență emoțională.” Cum putem modifica propriile stări emoționale și ale altora?

Dacă te apuci să modifici stările altora – ai multă importanță de sine și tendință de control. Eu nu m-aș apuca, de exemplu e o manipulare tare perversă aici. Noi vrem să îi schimbăm pe ceilalți ca ei să corespundă etichetelor și așteptărilor noastre. Și asta vine înapoi bumerang.

Dar poți lucra întotdeauna asupra ta. Poți modifica propriile stări și atitudini. Tehnica mea e simplă: observ ce se întâmplă în corpul meu (el nu minte niciodată), cum se mișcă emoția în corp, apoi o definesc, îi dau un nume. Astfel o poți localiza. Creierul nu o mai percepe ca pe un pericol. Apoi mă întreb care sunt gândurile care o însoțesc. Și mă întreb dacă acest gând este adevărat. Și dacă îmi folosește. La zecile de mii de gânduri pe zi pe care le avem – câte dintre ele merită să fie crezute? Și câte ne sunt folositoare?

Dacă fugi de propriile emoții – ele te ajung din urmă. Emoțiile sunt ca niște copii care ne anunță despre o nevoie pe care o avem. Care este nevoia din spatele furiei? Dar din spatele fricii? Cum ți-o poți realiza? Tu, nu alții. Și uite așa se modifică.

Mitul androginului în viziunea lui Liviu Rebreanu ( romanul ,,Adam și Eva”) este contopirea femininului cu masculinul ca o predestinare cosmică. Ce credeți despre așa numitele relații karmice care au ,,bântuit” social media cu articole pe acest subiect?

Cel mai frumos mit al androginului este la Platon. Va ieși prea lung interviul dacă îl povestesc. :))) De fapt aceste mituri ne spun despre căutarea veșnică a ,,perechii perfecte ,,. E un joculeț frumos care ne spune că nici un om nu este întâmplător în viața noastră. Și așa este. Nici un om nu vine din întâmplare să participe la creșterea noastră. Există o carte care se numește Suflete Curajoase. Sunt acolo o serie de istorii interesante. Nu știu dacă noi ne înțelegem acolo sus să ne întâlnim pe pământ sau nu, sau este o simplă dorință a noastră de iubirea universală și dorul de Dumnezeu ascuns în asta, dar este cert că unii oameni ne sunt mari învățători. Și când înțelegem asta – îi putem elibera. Pe noi și pe ei. Eu nu aș spune karmic. Aș spune existenția. :)))

– Mi-a rămas în memorie expresia: ,,Nu există nicio virtute fără curaj” Până la urmă, ce este Lașitatea ?

Lașitatea este frică deghizată. Hai să zicem așa: curaj vine de la coeur – inimă. Cei cu inima curată au virtuți și au curaj, adică puterea de a acționa. Cei cu inima întunecată de frici și răni – dau înapoi. Cel laș ascunde întotdeauna în traistă propriile frici și neputințe. Inima lui este întinată. Pentru mine acești oameni sunt demni de compasiune. Dar mă țin departe de ei. Am învățat că oamenii dirijați de frici și de răi pot fi periculoși. Și dacă nu vor să își cerceteze inima – să plece din viața mea. Fiecare dintre noi are un drept din naștere. La dragoste și la bucurie. Dar dacă nu vrei să sapi în întunericul din tine – acestea nu vor veni. Lașii sunt cei care nu vor să facă asta.

Angela Stafii:

Life Couch/ Counselor/ Trainer la Casa Chakaruna.

 

Împărtășește dragostea pe:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •