Featured Posts

To top
9 aug.

Anatol Durbală: ,,Oamenii joacă alte roluri pentru că nu ştiu cum să le joace pe-ale lor.”

Anatol Durbală este actor de teatru și cinema. Regizor, prezentator, lector universitar şi absolvent al Şcoalii-Studio „V. Nemirovici Dancenko” pe lângă Teatrul „MHAT- A. P. Cehov” din Moscova .

 Ești omul care nu are nevoie de prezentări lungi. Toţi te cunosc, până şi copii de la grădiniţă!

,,Ora de ras” este printre puţinele emisiuni realizate profesionist.
Cu texte bine scrise, actori de vocaţie. Aţi adunat în jurul vostru o echipă de oameni coloraţi, talentaţi.
Actriţa Irena Boclincă a făcut şi ea parte din echipă, iar acum o parodiază cu mult talent pe prim-ministrul României, Viorica Dăncilă.

 Pe cine ai alege din politicienii din ,,generaţia nouă” să parodiezi?

În privinţa faptului că „toţi mă cunosc, PÂNĂ ŞI copiii”, trebuie să specific că ne cunosc (împreună cu colegul meu Constantin Cheianu, cu care facem această emisiune de aproape 10 ani deja) MAI ALES copiii. Şi îmi este greu să explic acest moment, or nu înţeleg ce găsesc copiii atrăgător în emisiunea noastră plină de maturi hidoşi, corupţi şi hoţi. Altceva decât că se amuză de diferenţa noastră de înălţime nu găsesc, deşi sunt conştient că doar asta nu i-ar ţine pe atâţia atâta timp în rândurile fanilor noştri.
Despre echipa „Ora de ras” de la începuturi nu pot spune decât că am avut mare noroc să ne adunăm aproape pe dibuite exact acea mână de oameni care era necesară scopului. Chiar ne miram după nişte ani cum s-au potrivit de bine lucrurile, că să fi făcut casting sau nu ştiu ce concurs nu reuşeam mai multe decât s-a făcut oarecum din întâmplare.  Pe parcurs, când emisiunea prinse contur şi am căpătat şi noi mai multă limpezime şi experienţă, am început să invităm în proiectul nostru actori talentaţi cum ar fi Petru Oistric, Dan Melnic, Diana Decuseară, Ion Mocanu, Mihaela Damian şi, bineînţeles, Irena Boclincă, despre care vreau doar să specific că ea nu „a făcut parte”, ci face parte în continuare din echipa „Ora de Ras”, chiar şi după răsunătoarele ei succese din România.

Cât despre parodiere şi pe cine aş alege să parodiez… parcă nu am preferinţe. Adică am una: aş prefera să nu am pe cine parodia, în sens că ar fi bine ca politicienii noştri să stârpească apucăturile lor monstruoase, bătaia de joc faţă de oameni, să-şi potolească nesăbuita lor poftă de aşi umple buzunarele şi să nu ne mai dea temei în genere pentru a face „Ora de ras”. Dar sunt conştient că asta nu va fi posibil curând, aşa că… nu rămân degrabă fără o bucată de pâine. Mai trebuie să spun, că am jucat atâtea personaje în cadrul acestei emisiuni, am parodiat sau am încercat să parodiez atâta lume, că nu le mai ştiu numărul. Şi chiar dacă din punct de vedere profesional îmi place mai mult să-l fac pe Lenin sau Ştefan cel Mare, sau pe cei doi inşi din renumita rubrică cu Românaşul, nu mă dau într-o parte de nimeni. Deh, are şi munca noastră partea sa de rutină. Dacă ar fi voia mea, însă, aş prefera să mă ocup de un Richard al III-lea, decât de un Ţuţu sau Şor.

                        
 

Într-un interviu spuneai că politicul nostru s-a blocat la același personaj – Plahotniuc. Cine vor fi personajele de ,,mâine”în emisiunea ,,Ora de ras” de care vom râde?

Într-adevăr, lucrurile se blocase la un singur personaj şi acest fapt ne-a creat enorme dificultăţi artistice, or ne venea foarte greu să diversificăm produsul nostru, să dăm prospeţime şi dinamism la cota dorită. Acum lucrurile s-au schimbat sau cel puţin măştile s-au schimbat şi rămâne să vedem în ce măsură se va schimba şi piesa. În toate cazurile, imediat cum revenim din concediu, în septembrie, vom îndrepta „tunurile” satirei noastre întâi de toate spre cei care decid astăzi soarta ţării, cei noi sau mai puţin noi ajunşi la guvernare, în funcţii publice în general. Nu poate fi altfel.

  Ai trăit momente când ai zis: nu mai pot, îmi fac bagajele și mă duc din țara asta?

Nu. Încă nu am ajuns la această limită, parţial din cauza că eu în genere sunt omul care nu mă las de ceva cu una cu două, nici măcar de o „ţară” ca Moldova şi cu cât devine mai greu, cu atât mai tare mă ambiţionez, parţial pentru că acel factor care ar putea să mă scoată „din mine” – copiii, – sunt încă la faza, şi ei, şi eu,  când mai reuşesc să-i hrănesc şi protejez, în primul rând de prostie.

  Se spune că un politician adevărat ar trebui să prevadă, anticipeze lucrurile. Cu 5 ani în urmă ți-ai exprimat admirația față de Maia Sandu, ministrul educației, la acel moment, și ai prevestit că ar fi potrivită pentru funcția de prim-ministru.
Azi, ai aceea
și părere? Cum prevezi că vor evolua lucrurile în blocul ACUM și în coaliția cu PSRM?

Da, am spus într-o emisiune încă în aprilie 2014, când doamna Sandu era Ministru al Educaţiei, că ar fi un prim-ministru bun pentru Republica Moldova şi mai rămân optimist în privinţa Dumneaei. Şi optimismul meu se bazează pe faptul că mai cred cu tărie că este şi va rămâne un om onest sau să o zic pe şleau: că nu fură şi nu va fura banii statului – da, asta a ajuns azi o virtute pe la noi, –  şi pe faptul că gafele, greşelile pe care le comite, că le comite, şi cele pe care le va mai comite vor fi ratările omului care face, luptă, riscă şi se zbate, nu din miopie sau rea intenţie. Şi asta în pofida faptului că nu doar ştiu, dar şi împărtăşesc ideea că optimistul este un pesimist prost informat.
Nu am previziuni de nici un fel, inclusiv privitoare la coaliţia dintre blocul ACUM şi PSRM. Compromisurile la care s-a mers, după părerea mea, sunt de aşa natură, că în orice situaţie, oricum vor evolua sau involua lucrurile, blocul ACUM va avea de pierdut. Reuşitele, ca de obicei, îi vor fi uşor trecute cu vederea, iar inevitabilele ratări vor fi taxate dur.

Mie personal, de exemplu, nu-mi place Dodon. Latura lui umană nu mă interesează, iar cea care are conexiune cu viaţa publică şi soarta atâtor oameni, mi se pare execrabilă. Eu nu-l cred: nici capabil, nici demn, nici ca atare. Punct.

Ca cetăţean de rând, îmi pot permite luxul să trăiesc în împăcare cu propriile convingeri. Mă gândesc, însă, că cei de la guvernare nu şi-l pot permite, pentru că şi-au asumat anumite responsabilităţi.  De aceea eu înţeleg, anume înţeleg, chiar dacă nu simt, necesitatea acelor compromisuri şi calific drept curaj capul băgat în gura leului. Dumnezeu cică îi ajută pe cei curajoşi.

 Te vezi într-un fotoliu de ministru sau deputat?

Nu. Am primit de la mai multe persoane din preajma mea, rude, colegi, amici şi duşmani, îndemnuri în acest sens, care n-au topit răceala cu care le tratez. Cel puţin deocamdată. Nu am fost vreodată şi nu intenţionez să devin membru al vreo unui partid politic. Atâta timp cât fac o emisiune ca „Ora de ras” nici ar fi corect.

                                                                   

 

De ce oamenii joacă roluri? În viața cotidiană, ce măști îți pui ca să treci mai ușor prin viață?

Nu-mi pun măşti în viaţă, pentru că nu mai am puteri. Deseori nici pentru viaţă, nu doar pentru măşti. Oamenii joacă alte roluri pentru că nu ştiu cum să le joace pe-ale lor. Eu, metaforic vorbind, mă salvez prin teatru. Teatrul este poate singurul loc pe lumea asta unde se poate şi trebuie să nu joci. Aşa încât, atunci când îi joc pe alţii, nu-mi mai las loc să mă joc pe mine. Oarecum am o scuză.

  Astrologia îl omite pe Dumnezeu sau totul face parte dintr-un tot întreg?

Îmi vine greu să formulez un răspuns cât de cât concis la această întrebare. E o temă pentru un interviu aparte. Astrologia este în acelaşi timp şi ştiinţă, şi artă. Şi Dumnezeu, chiar dacă sună a blasfemie, face parte „din arta” astrologiei, ca să zic aşa. Limbajul astrologie sunt simbolurile. În astrologie nimic nu este la fel întruna. Nici punctul zero din Zodia Berbec, de unde pornesc numărările, nici dimensiunile zodiilor – nimic de fapt nu e statornic, dar este fixat pentru a putea fi perceput prin simboluri. Simbolurile încap în ele acest paradox. În esenţa acestor simboluri stă un reper absolut – Dumnezeu. Hm… cu siguranţă nu te-am lămurit. Tac.

  Ești religios?

Of, altă întrebare pentru o teză de licenţă… Eu tocmai lucrez la un nou film cu tema diferenţei dintre religie şi credinţă. Mă consider un om credincios, mai degrabă, decât religios.

                                                       
 

Îți admir simplitatea, modestia, inteligența și talentul!
Ai trecut prin boala vedetismului? De ce crezi că unii oameni pierd contactul cu realitatea?

Pentru că sunt slabi de înger, nu au caracter. Boala vedetismului sau cum o numim noi în lumea artiştilor „boala stelară” este totuşi percepută în societate cumva uşor, ca un moft sau o latură a narcisismului. Dar „boala stelară” este dură şi necruţătoare pe adevăratelea, ca alcoolismul. Şi cea mai mare daună pe care o poate aduce unui artist, este să-l desfiinţeze ca artist, ca creator, să-l transforme pe nesimţite, dulce, tandru, într-un meşteşugar banal, o epavă plină de muci şi mătreaţă, rămăşiţe ale fostei, de cele mai deseori doar pretinsei, străluciri.
Vedetismul e ca mirosul urât, pe care purtătorul acestui miros nu este în stare să-l perceapă. Aşa că, în ce mă priveşte, nu pot fi cu totul sigur, dar sper din răsputeri că nu m-am lăsat infectat.

 Ce încărcătură semantică îi dai cuvântului ,,Smerenie”?

E un cuvânt care sună frumos şi cuprinde o noţiune nobilă, până la urmă, dar… mi-e nu-mi place. Nu ştiu de ce. Umil, supus, pios, cucernic – toate astea nu sunt despre mine. Eu aleg să stau în gât, decât în colţ.

 Relația ta cu mama e atât de specială și frumoasă.
Până la urmă e
ști – fiu de extraterestru.
Bunătatea din ochii mamei i-am văzut
și în a Olesei, soției.
E
ști de-acord că bărbaț
ii aleg femeile care seamănă cu mamele? :)))

Nu am dat niciodată importanţă ipotezelor de acest gen, dar trebuie să recunosc post-factum că au o parte de adevăr. Asta cel puţin. Da, cred că Olesea are ascunse undeva adânc în ea trăsături de-ale mamei mele. Acestea ar fi întâi de toate răbdarea şi puterea. Şi fizică, şi morală. Culmea e că atunci când am făcut alegerea, nu am stat să măsor cu un raportor pe care era scris răbdare sau un cântar pe care era scris putere. Toate s-au întâmplat subconştient. Şi, n-o să mă crezi dar o să-ţi placă asta: Olesea după zodie e Scorpion, ca şi mama.

                       

 

Cât de greu ți-a fost să treci de la viața de burlac la una de familie, în curând cu doi copii?
Cum ai înțeles că a venit timpul, că ea este femeia? Ochii ei extrem de frumoși și luminoși te-au convins, sau nu doar?

Nu ochii. Mai exact şi ochii, dar nu în primul rând. Eu am simţit o linişte şi o siguranţă în această femeie, am înţeles clar că va fi cea mai bună mamă pentru copiii mei. Uite aşa, pragmatic poate, dar am trecut, uimitor şi pentru mine de uşor şi firesc, de la burlac la soţ şi tată. Acum când este şi Cassandra care adineaori a venit şi mi-a cerut să o pup că merge la culcare, nu mai am deloc dubii că am procedat bine, nu doar cu inimă, dar şi cu cap. Şi această certitudine se va întări, or până publici tu acest interviu e foarte posibil să se nască şi cel de-al patrulea membru al familiei noastre.

Mă pregăteam de interviu și am dat peste o chestie de care n-am putut trece fără să te întreb, ce presupune contractul matrimonial încheiat cu Olesea Sveclă?
Divulgă câteva puncte din el. 

Asta e cea mai simplă întrebare din tot interviul. Nu e nici un secret: am încheiat un contract matrimonial pentru că am conştientizat de comun acord că nu suntem zei şi nu avem cum să ştim ce se poate întâmpla cu noi în viaţa asta. Şi ne-am zis că ar fi bine să nu ne lăsăm duşi doar de zvâcnitele inimilor, ci şi de cele ale creierului. În sensul că o familie trebuie să o mai şi administrezi, dacă sunt înţeles corect. Şi am pus pe hârtie câteva principii, în special materiale, de care să ne ghidăm, dacă, Doamne fereşte, ajungem în pragul unei despărţiri, aşa ca să nu ne scuipăm, batem şi rănim moral. Aceste principii sunt foarte simple: în cazul divorţului fiecare pleacă cu ce a avut până la căsătorie, iar copiii îşi i-au al lor de la ambii, aşa cum prevede legea, care-i protejează. Atât.

Vreau să vă spun că eu unul nu văd nimic anormal sau picant în această chestie. Dimpotrivă, mi se pare că e unul din factorii care ne-a întărit relaţia şi nu ne-a vulnerabilizat-o. Aşa că recomand cu tărie tuturor însurăţeilor. Noi ne-am amuzat copios punând semnătura la notar. Eu găsesc în asta chiar ceva romantic

   

Visele devin realitate! In emisiunea ,,Ora de ras” ești un Raikin modern, stilizat românește.
La ce visezi acum? Ce
ți-ai dori să realizezi în următorii ani?

  FILM

Împărtășește dragostea pe:
  •  
  •  
  •  
  •  
  •