De-a lungul timpului am auzit atât de multe despre mine. Unele bârfe-barfe, adică, minciuni siropoase cu detalii picante.
Fanteziile unora erau atât de fantastice, de parca se vorbea despre un personaj cosmic. Cu greu înțelegeam care le este motivația. Dar pe de altă parte, mă amuza inventivitatea și infantilismul în a lega povești alb-negru.
Eu nu știu de ce oamenii povestesc lucruri despre alți oameni.
Devine interesant când știi, dar continui să asculți ce debitează interlocutorul Bârfitor.
De curând, o doamnă-transmițător de bârfe, așa le spun celor care au auzit și duc informația mai departe să nu se piardă cumva.
Vorba ceea: un om informat este înarmat.
Plus devii important când știi.

Transmițător-onest:
A receptat și verifică cele auzite.

M-a întrebat dacă e adevărat că
X, (persoană publică) are o fetiță cu sindromul Dawn ?
Șoc! I-am arătat o poză găsită pe Facebook, care demonstra contrariul.

Acestea sunt floricele-albăstrele pe lângă experiența copilăriei mele.
Zvonul și bârfa în aliaj, devine bomba cu efect efervescent, armă de ultimă generație. Explozia ei este imprevizibilă.

Pe scurt, tata a lipsit vre-o două săptămâni de acasă, iar Mama a avut marea imprudență să-și lase baticul pe clanța ușii de la intrare.
Pe neașteptate au început să vină bătrânele.

În ,,razvedcă”să vadă cu ochii lor cum atârna altița. (Se leagă sus la ușa atunci când moare cineva)
Eram micuță și nu înțelegeam ce treabă au ele cu poarta noastră, de se uită prin crăpături. Ca să știți, nu exagerez, nici acum nu-mi vine să cred.
Ca mai târziu la școală să prind priviri lungi și iscoditoare de la profesori și colegii de clasă.
Pană s-a găsit un curajos să mă întrebe direct, fără introduceri inutile într-o chestiune ca asta:
-E drept că tatăl tău a murit, l-au tăiat bandiții? Și a urmat o istorioară ca în serialele rusești cu puf și paf….🤣

Între timp, detaliile înfricoșătoare s-au înmulțit. Un lucru era de nezdruncinat că murise de cuțit.
Peste o săptămână privirile curioase erau înlocuite cu unele de jale și compasiune. Exprimau:

-Săracul copil…!

Nebunia și delirul social a luat sfârșit, o dată cu apariția lui tata.

Dimineața ne-am pornit să cumpărăm pește. Mi-am ocupat repejor locul în mașină și ne-am pornit spre magazin.
Întâmplarea face să trecem pe lângă memorabilele bătrânele, care veneau de la biserică.
Și-au întors privirile spre mașină, de parcă nu erau de-acord să vadă ce vedeau.

Sfidam teoriile conspirației din grupul evlavioaselor în șoaptă. Una de frică sau mirare și-a făcut cruce:
Parca era mort, a înviat mortul!
Acel moment a durat câteva secunde, dar expresia ochilor ei nu s-a șters din memorie.
De atunci am înțeles că ușor poți deveni jertfa bârfelor. Câteva coincidente și esti personaj central într-un scenariu comun al cârcotașilor, fiecare contribuie cu detalii de neînlocuit.
M-am vaccinat și am căpătat toleranță, pentru ca știu:
Când vorbești de mine, de fapt e despre tine!